În 2016 a fi român este și o alegere. Până la un anumit punct. Putem trăi liniștiți în orice țară vrem.

Dar dacă alegem să traim in România, nu ar strica să deschidem ochii cu sinceritate și in afară și inlăuntrul nostru. Când am ales să las raiul din Canada și să mă intorc in Țară, am știut exact ce fac și unde mă întorc. Am ales să vin să trăiesc în mijlocul unui popor oropsit și lovit din toate direcțiile, mai ales de către liderii săi. Un popor care nu mai știe să aleaga, să cearnă binele de rău.
Nu mi-am facut nicio clipă iluzii că noi, ca nație, vom fi capabili să identificam, astăzi sau maine, un conducător luminat care facă să fie bine in România.

Să fiu suparat pe poporul meu? Imposibil! Noi nu avem pacatele istorice ale altora care exterminat neamuri intregi și au facut să dispara culturi infloritoare. De ce să-mi injur poporul? Pentru ca nu stie să aleaga, pentru ca sute de ani a fost lovit din toate partile?

Nu sunt structurat să pot injura neamul pe care aleg să-l slujesc. Așa că am ales atunci , aleg din 4 in 4 ani și aleg in fiecare zi să fac tot ce ține de mine ca poporul meu să fie mai capabil să aleagă ce este bine cu adevărat pentru el. In rest este filozofie chioară.